ORDONANTA DE URGENTA nr. 25/2005
pentru abrogarea art. 31 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 4 aprilie 2005 ?i ORDONANTA DE URGENTA 190/2005 si

ORDONANTA DE URGENTA nr.125/5 noiembrie 2007 pentru modificarea art.13 din Legea notarilor publici ?i a activit??ii notariale nr. 36/1995



ORDONANTA DE URGENTA nr.166/19 noiembrie 2007 pentru modificarea art.16 lit.a din Legea notarilor publici ?i a activit??ii notariale nr. 36/1995

* asupra constitutionalitatii legii s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr.44/1995, publicata in Monitorul Oficial nr.92/16 mai 1995


CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1.

Activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.

Art. 2.

Activitatea notariala se realizeaza de notarii publici prin acte notariale si consultatii juridice notariale, în conditiile prezentei legi.

Art. 3.

Notarul public este investit sa îndeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome.

Art. 4.

Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul si semnatura acestuia, este de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege.

Art. 5.

Actele notariale pot fi efectuate si de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României, precum si de alte institutii, în conditiile si limitele prevazute de lege.

Art. 6.

Notarii publici si celelalte institutii prevazute la art. 5, care desfasoara activitate notariala, au obligatia sa verifice ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprinda clauze contrare legii si bunelor moravuri, sa ceara si sa dea lamuriri partilor asupra continutului acestor acte spre a se convinge ca le-au înteles sensul si le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

În cazul în care actul solicitat este contrar legii si bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.

Daca înscrisul prezentat are un continut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atentia partilor asupra consecintelor juridice la care se expun si va face mentiune expresa în act.

Daca partea se opune la inserarea mentiunii, notarul public va refuza întocmirea actului.

Art. 7.

Activitatea notariala se înfaptuieste în mod egal pentru toate persoanele, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.

CAPITOLUL II

Competenta notarilor publici

Art. 8.

Notarul public îndeplineste urmatoarele acte notariale:

a) redactarea înscrisurilor cu continut juridic, la solicitarea partilor;

b) autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat;

c) procedura succesorala notariala;

d) certificarea unor fapte, în cazurile prevazute de lege;

e) legalizarea semnaturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnatura, precum si a sigiliilor;

f) darea de data certa înscrisurilor prezentate de parti;

g) primirea în depozit a înscrisurilor si documentelor prezentate de parti;

h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin si al cecurilor;

i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;

j) efectuarea si legalizarea traducerilor;

k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit;

l) orice alte operatiuni prevazute de lege.

Art. 9.

Notarii publici dau consultatii juridice în materie notariala, altele decât cele referitoare la continutul actelor pe care le îndeplinesc si participa, în calitate de specialisti desemnati de parti, la pregatirea si întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.

Art. 10.

În îndeplinirea atributiilor ce-i revin, notarul public are competenta generala, cu exceptiile prevazute în situatiile urmatoare:

a) procedura succesorala notariala este de competenta notarului public din biroul notarial situat în circumscriptia teritoriala a judecatoriei în care defunctul si-a avut ultimul domiciliu;

b) în cazul mostenirilor succesive, mostenitorii pot alege competenta oricaruia dintre birourile notariale din circumscriptia teritoriala a judecatoriei în care si-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urma;

c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor se fac de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei în care urmeaza a se face plata;

d) eliberarea duplicatelor si reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al carui birou se afla originalul acestora.

Art. 11.

Conflictele de competenta între birourile notarilor publici situate în aceeasi circumscriptie a unei judecatorii se solutioneaza de acea judecatorie, la sesizarea partii interesate. Hotarârea judecatoriei este definitiva.

Când conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscriptii diferite, competenta apartine judecatoriei în a carei circumscriptie se afla biroul de notar public cel din urma sesizat.

Art. 12.

(1) Secretarii consiliilor locale ale comunelor si oraselor unde nu functioneaza birouri ale notarilor publici vor îndeplini, la cererea partilor, urmatoarele acte notariale:

a) legalizarea semnaturilor de pe înscrisurile prezentate de parti;

b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu exceptia înscrisurilor sub semnatura privata.
(2) Actele prevazute la alin. 1, în cazul în care depunerea lor este necesara la unele institutii sau agenti economici, vor fi îndeplinite de acestea.

Art. 13.

(1) Activitatea notariala a misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale României se desfasoara pe baza legii române si a întelegerilor internationale la care România este parte, precum si potrivit uzantelor internationale.

(2) La cererea persoanelor fizice având cetatenia româna, precum si a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României îndeplinesc urmatoarele acte notariale:

a) redactarea de înscrisuri în vederea autentificarii sau legalizarii semnaturii;

b) autentificarea înscrisurilor, cu exceptia transmisiunilor imobiliare incheiate prin acte juridice între vii;

c) legalizarea sigiliilor si a semnaturilor;

d) darea de data certa înscrisurilor prezentate de parti;

e) certificarea unor fapte;

f) legalizarea de copii de pe înscrisuri;

g) efectuarea si legalizarea traducerilor;

h) primirea în depozit a înscrisurilor si documentelor prezentate de parti;

i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare.

(3) Activitatile notariale prevazute la alin. 2, care produc efecte juridice in România, pot fi îndeplinite, de catre misiunile diplomatice si oficiile consulare ale României si la cererea persoanelor fizice sau juridice straine, în masura în care legile si reglementarile statului de resedinta sau acordurile bilaterale nu se opun.

(3.1.) Autentificarea procurilor speciale prevazute la art.90 alin.(2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii ?i alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, poate fi f?cut? de c?tre misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României si la cererea persoanelor de origine romana care au cetatenia romana sau statutul de apatrid, daca legile si reglementarile statului de resedinta nu prevad altfel. ABROGAT

(4) Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum si la bordul navelor si aeronavelor sub pavilion românesc care se afla stationate în raza de activitate a acestor organe, precum si la domiciliul cetateanului român ori în alt loc, daca acest lucru este prevazut în conventiile internationale la care România si statul de resedinta sunt parti sau legea locala nu se opune.

CAPITOLUL III

Organizarea activitatii notarilor publici

SECTIUNEA I

Organizarea si functionarea birourilor notarilor publici

Art. 14.

Activitatea notarilor publici se desfasoara în cadrul unui birou, în care pot functiona unul sau mai multi notari publici asociati, cu personalul auxiliar corespunzator.

Prin asociere, notarul public nu-si pierde dreptul la birou notarial individual.

Notarul public sau notarii publici asociati, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducatori, alt personal de specialitate, precum si personal administrativ si de serviciu necesar activitatii notariale.

Evidenta birourilor de notari publici si lucrarile privind numirea si încetarea functiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notariala din Ministerul Justitiei.

Art. 15.

În circumscriptia unei judecatorii pot functiona unul sau mai multe birouri de notari publici. Numarul notarilor publici si al birourilor în care acestia îsi desfasoara activitatea se stabileste de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Numarul de notari publici se actualizeaza anual de catre ministrul justitiei, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici si, cu prioritate, în raport cu numarul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public.

În cazul în care în circumscriptia unei judecatorii functioneaza mai multe birouri de notari publici, competenta teritoriala a fiecaruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscriptii.

Art. 16.

Notarul public poate fi cel care îndeplineste urmatoarele conditii:

a) are cetatenia româna si domiciliul în România si are capacitatea de exercitiu al drepturilor civile;

b) este licentiat în drept - stiinte juridice - sau doctor în drept;

c) nu are antecedente penale;

d) se bucura de o buna reputatie;

e) cunoaste limba româna;

f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei;

g) a îndeplinit timp de 2 ani functia de notar stagiar si a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani functia de notar, judecator, procuror, avocat sau o alta functie de specialitate juridica si dovedeste cunostintele necesare functiei de notar public, prin promovarea unui concurs organizat potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi, de Consiliul Uniunii Na?ionale a Notarilor Publici.

Art. 17.

Notarul public este numit de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat si dupa ce face dovada îndeplinirii cerintelor aratate la Art. 16.

Art. 18.

Înainte de a-si începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat sa-si înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscriptia careia îsi are sediul biroul de notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul si specimenul de semnatura.

Ministrul justitiei poate, în cazuri temeinic justificate, sa prelungeasca acest termen.

Neîndeplinirea conditiilor prevazute la alin. 1 atrage revocarea numirii notarului public.

Art. 19.

Dupa îndeplinirea conditiilor prevazute la Art. 18, notarul public va depune juramântul în fata ministrului justitiei si a presedintelui Uniunii Nationale a Notarilor Publici sau a reprezentantilor acestora.

Juramântul are urmatorul continut:

"Jur sa respect Constitutia si legile tarii, sa-mi îndeplinesc cu onoare si credibilitate publica, cu constiinta si fara partinire atributiile ce-mi revin si sa pastrez secretul profesional. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"

Referirea la divinitate din formula juramântului se schimba potrivit credintei religioase a notarului public.

Notarul public fara confesiune va depune juramântul fara formula religioasa, pe constiinta, onoare.

Art. 20.

Poate fi notar stagiar cel care:

a) îndeplineste conditiile prevazute la Art. 16 lit. a) - f);

b) este angajat într-un birou de notar public;

c) se afla în perioada de stagiu pâna la promovarea examenului de notar public.

Art. 21.

Notarul public poate delega pe notarul stagiar sa îndeplineasca urmatoarele atributii:

a) efectuarea lucrarilor de secretariat;

b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;

c) legalizarea semnaturii traducatorului;

d) darea de data certa a înscrisurilor prezentate de parti;

e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu continut juridic.

Conditiile de încheiere a contractului de munca si formarea profesionala a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici si se stabilesc prin statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Art. 22.

Examenul de notar public se sustine în fata unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justitiei, un membru al corpului didactic din învatamântul superior de specialitate si doi notari publici cu pregatire si prestigiu profesional, desemnati în conditiile prevazute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 23

Calitatea de notar public inceteaza:

a) la cerere;

b) prin pensionare sau în cazul constatarii incapacitatii de munca, în conditiile legii;

c) prin desfiintarea biroului notarului public, urmata de neexercitarea fara justificare de catre titularul acestuia a profesiei, în conditiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni;

d) prin excluderea din profesie, dispusa ca sanctiune disciplinara, în conditiile prezentei legi;

e) în cazul vaditei sale incapacitati profesionale, constatata în urma unor inspectii repetate;

f) în cazul condamnarii definitive pentru savârsirea cu intentie a unei infractiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;

g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineste conditiile prevazute de Art. 16 lit. a), d) si f).

Încetarea calitatii de notar public se constata sau se dispune, dupa caz, de ministrul justitiei.

Art. 24.

Exercitiul functiei de notar public se suspenda:

a) în caz de incompatibilitate;

b) în situatiile prevazute la Art. 41 lit. c) si Art. 42 din prezenta lege;

c) în caz de neachitare a obligatiilor banesti profesionale, dupa 6 luni de la scadenta acestora, pâna la achitarea debitului;

d) în caz de incapacitate temporara de munca.

Art. 25.

Suspendarea se dispune de ministrul justitiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Încetarea suspendarii se poate dispune cu respectarea conditiei prevazute în alineatul precedent.

SECTIUNEA II

Camera Notarilor Publici

Art. 26.

În circumscriptia fiecarei Curti de apel functioneaza câte o Camera a Notarilor Publici, cu personalitate juridica.

Din Camera fac parte toti notarii publici care functioneaza în circumscriptia Curtii de apel.
Camera Notarilor Publici este condusa de un Colegiu director format dintr-un presedinte, un vicepresedinte si 3 - 5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generala a membrilor Camerei, pentru o perioada de 3 ani, dintre notarii publici.

Presedintele Colegiului director va primi o indemnizatie al carei cuantum se va stabili de adunarea generala.

Colegiul director va avea un secretar salarizat si personal auxiliar, în numarul si în structura stabilite de adunarea generala a notarilor publici din judetele ce compun circumscriptia Camerei.

Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are urmatoarele atributii:

a) rezolva plângerile partilor împotriva notarilor publici si a notarilor stagiari, luând masurile corespunzatoare si aducându-le la cunostinta Uniunii Nationale a Notarilor Publici;

b) deleaga, în cazuri exceptionale, pentru o perioada determinata, un notar public din aceeasi circumscriptie a judecatoriei, care sa asigure functionarea unui alt birou de notar public, cu încunostintarea Uniunii Nationale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suporta din veniturile biroului notarului public la care este delegat;

c) informeaza Uniunea Nationala a Notarilor Publici în legatura cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici si notari stagiari si face recomandari cu privire la persoanele ce urmeaza sa fie propuse de uniune pentru numirea lor în functia de notar public de catre ministrul justitiei;

d) reprezinta Camera în relatiile cu tertii, la nivelul circumscriptiei Curtii de apel;

e) întocmeste documentarea juridica si asigura consultarea si informarea curenta a notarilor publici;

f) tine evidenta veniturilor si cheltuielilor Camerei si a contributiei membrilor sai;

g) procura datele si lucrarile necesare pentru Buletinul Notarilor Publici si asigura difuzarea acestuia;

h) îndeplineste alte atributii prevazute de lege si de regulament.

SECTIUNEA III

Uniune Nationala a Notarilor Publici

Art. 27.

Notarii publici din România se constituie în Uniunea Nationala a Notarilor Publici, organizatie profesionala cu personalitate juridica, care îsi alege un consiliu de conducere si alte organe stabilite prin statutul propriu.

Art. 28.

Consiliul Uniunii Nationale a Notarilor Publici este constituit din câte un reprezentant al fiecarei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg presedintele si doi vicepresedinti, în conditiile stabilite prin Statutul Uniunii.
Consiliul uniunii are urmatoarele atributii:

a) propune ministrului justitiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calitatii de notar public;

b) propune ministrului justitiei numarul necesar al birourilor de notari publici si conditiile de desfasurare a examenelor de notari publici;

c) stabileste, cu aprobarea ministrului justitiei, onorariile minimale pentru serviciile prestate de notarii publici;

d) aproba cotele de contributie ale birourilor notarilor publici la Camera, precum si cele ale Camerelor la Uniunea Nationala a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia;

e) reprezinta Uniunea Nationala a Notarilor Publici în raporturile cu tertii, pe plan intern si international;

f) îndeplineste alte atributii prevazute de lege sau de regulament.

Art. 29.

În cadrul Uniunii Nationale a Notarilor Publici se va organiza si va functiona o casa de asigurari pentru garantarea responsabilitatii civile a notarilor publici, cu personalitate juridica, în conditiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Nationala a Notarilor Publici.

CAPITOLUL IV

Drepturile si îndatoririle notarilor publici

SECTIUNEA I

Drepturile notarilor publici

Art. 30.

Notarii publici îsi exercit? personal profesiunea si se bucura de stabilitate în functie, neputând fi mutati în alta localitate, fara acordul lor.

Art. 31. Abrogat


Art. 32.

Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu Art. 28 alin. 2 lit. c).

Art. 33.

Notarul public are dreptul la concediu de odihna, în conditiile stabilite prin statut.

Art. 34.

Notarii publici beneficiaza de drepturile de asigurari sociale pe baza contribu?iei la sistemul asigurarilor sociale de stat, în conditiile legii.

Art. 35.

Exercitarea profesiei de notar public este incompatibila cu:

a) desfasurarea unei activitati salarizate, cu exceptia:

- activitatii didactice universitare;

- activitatii literare si publicistice;

- calitatii de deputat sau senator, ori a celei de consilier în consiliile judetene sau locale, pe durata mandatului;

b) desfasurarea unor activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societatile de comandita simpla sau pe actiuni, administrator al unei societati cu raspundere limitata, presedinte al unui consiliu de administratie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societati pe actiuni, administrator al unei societati civile.

SECTIUNEA II

Îndatoririle si raspunderile notarilor publici

Art. 36.

Notarii publici si personalul birourilor notariale au obligatia sa pastreze secretul profesional cu privire la actele si faptele despre care au luat cunostinta în cadrul activitatii lor, chiar si dupa încetarea functiei, cu exceptia cazurilor în care legea sau partile interesate îi elibereaza de aceasta obligatie.

Art. 37.

Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fara a asigura functionalitatea biroului sau, în conditiile legii.
În cazul nerespectarii dispozitiilor alin. 1, Camera Notarilor Publici poate delega, dupa caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atributiilor notarului public absent, în conditiile prevazute de statutul uniunii.

Art. 38.

Raspunderea civila a notarului public poate fi angajata, în conditiile legii civile, pentru încalcarea obligatiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu.
Asigurarea de raspundere profesionala a notarului public se realizeaza prin casa de asigurari, constituita în acest scop.

Art. 39.

Raspunderea disciplinara a notarului public intervine pentru urmatoarele abateri:

a) întârziere sau neglijenta în efectuarea lucrarilor;

b) lipsa nejustificata de la birou;

c) nerespectarea secretului profesional;

d) comportament care aduce atingere onoarei sau probitatii profesionale.

Art. 40.

Actiunea disciplinara se exercita de Colegiul director si se judeca de Consiliul de disciplina.
Pentru suspendarea din functie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabila, care se efectueaza de catre Colegiul director.

Audierea celui în cauza este obligatorie, acesta fiind îndreptatit sa ia cunostinta de continutul dosarului si sa-si formuleze apararea.

Consiliul de disciplina citeaza partile si pronunta o hotarâre motivata, care se comunica acestora.

Împotriva hotarârii, partile pot face contestatie la Consiliul Uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.

Hotarârea Consiliului Uniunii poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta, civila sau de contencios administrativ, dupa caz.

Hotarârea definitiva se comunica si Ministerului Justitiei.

Procedura judecarii abaterilor disciplinare se stabileste prin regulament.

Art. 41.

Sanctiunile disciplinare se aplica în raport cu gravitatea faptelor si constau în:

a) observatie scrisa;

b) amenda de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data ramânerii definitive a hotarârii, atrage suspendarea de drept a notarului public pâna la achitarea sumei.

Hotarârea definitiva constituie titlu executoriu;

c) suspendarea din functie pe o durata de maximum 6 luni;

d) excluderea din profesie.

Art. 42.

În cazul în care împotriva notarului public s-a luat masura arestarii preventive, ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, va lua masura suspendarii din functie, pâna la solutionarea cauzei penale, potrivit legii.

Daca hotarârea de condamnare a ramas definitiva si ea se refera la infractiunile prevazute de Art. 23 lit. f) din lege, cu acea data ministrul justitiei dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat.

Sigiliul, registrele si lucrarile notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la Camera Notarilor Publici, sub luare de dovada.

CAPITOLUL V

Procedura actelor notariale

SECTIUNEA I

Dispozitii comune

Art. 43.

Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.
Înscrisurile redactate de parti sau, dupa caz, de reprezentantii lor legali sau conventionali, vor fi verificate cu privire la îndeplinirea conditiilor de fond si forma, notarul public putându-le aduce modificarile si completarile corespunzatoare, cu acordul partilor.
Înscrisurile referitoare la actele notariale se redacteaza potrivit vointei partilor si în conditiile prevazute de lege.

Înscrisurile vor fi redactate citet, îngrijit si fara prescurtari; mentiunile în cifre se vor înscrie si în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii.

În cadrul lucrarilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileste identitatea, domiciliul si capacitatea partilor, în afara cazurilor în care se solicita dare de data certa, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultatii juridice notariale.

Art. 44.

Înscrisurile pentru care legea prevede forma autentica vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul partilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregatire juridica superioara vor putea redacta înscrisurile în care figureaza ca parte ele, sotii, ascendentii sau descendentii lor.

Consultatiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale si se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe baza de contract cu durata determinata.

Art. 45.

Notarul public are obligatia sa desluseasca raporturile reale dintre parti cu privire la actul pe care vor sa-l încheie, sa verifice daca scopul pe care-l urmaresc este în conformitate cu legea si sa le dea îndrumarile necesare asupra efectelor lui juridice.

De asemenea, el trebuie sa ceara partilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative si autorizatiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obtine el însusi documentatia necesara.

Actele din care rezulta drepturi ce urmeaza a fi supuse publicitarii mobiliar
e sau imobiliare se vor comunica de îndata, la locul unde se tine aceasta evidenta, de notarul public, care va face si demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrarilor de publicitate. Se excepteaza cazul în care partile interesate vor cere în scris sa îndeplineasca ele însele formalitatile de mai sus.

În vederea îndeplinirii obligatiilor ce-i revin, potrivit alin. 2 si 3, notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliara si imobiliara.

Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în conditiile aratate la Art. 6.

Art. 46.

Organele de ordine publica vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care acestia sunt împiedicati sa-si exercite atributiile. De asemenea, autoritatile administratiei publice locale au obligatia ca în cadrul atributiilor lor sa acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale.

Art. 47.

Actele solicitate de parti si orice alte acte de procedura notariala se întocmesc în limba româna.

Cetatenilor apartinând minoritatilor nationale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înteleg limba româna li se acorda posibilitatea de a lua cunostinta de cuprinsul actului printr-un interpret. Functia de interpret poate fi îndeplinita, în afara de notarul public, si de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaste limba acelei persoane, precum si de traducatorii autorizati.

Actele redactate de parti si prezentate pentru efectuarea operatiunilor notariale vor fi în limba româna.

La cererea justificata a partilor, notarul public poate îndeplini acte în legatura cu înscrisurile întocmite de parti într-o alta limba decât cea româna, numai daca notarul instrumentator cunoaste limba în care sunt întocmite actele sau dupa ce a luat cunostinta de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba româna si semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi atasat la dosar.

Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limba straina se vor redacta fie pe doua coloane, cuprinzând în prima coloana textul în limba româna, iar în cea de-a doua, textul în limba straina, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba româna, continuându-se cu textul în limba straina.

Art. 48.

Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul, afisat în mod corespunzator.

Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului public, în limitele circumscriptiei sale teritoriale, daca la încheierea lui este interesat un numar mai mare de persoane sau partea care-l solicita este împiedicata sa se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.

În cazul în care întocmirea unui act notarial nu sufera amânare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit si în afara programului de lucru, la cererea partii interesate.

Art. 49.

Îndeplinirea actelor notariale, în afara de redactarea înscrisurilor si de consultatiile juridice notariale, se constata prin încheiere, care va cuprinde:

a) sediul biroului notarial;

b) denumirea încheierii si numarului acestuia;

c) data îndeplinirii actului notarial;

d) numele si prenumele notarului public;

e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifica întocmirea înscrisului în acel loc;

f) numele sau denumirea partilor, domiciliul sau sediul acestora si mentiunea faptului prezentarii lor în persoana, reprezentate ori asistate, precum si modul în care li s-a constatat identitatea, cu exceptia încheierilor prin care se da data certa înscrisurilor sau se legalizeaza copii de pe înscrisuri;

g) aratarea îndeplinirii conditiilor de fond si de forma ale actului notarial si a citirii acestuia de catre parti;

h) constatarea îndeplinirii actului notarial si a citirii acestuia de catre parti;

i) mentiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului si cuantumul acestora;

j) semnatura notarului public;

k) sigiliul biroului notarului public.

Art. 50.

Partile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin mentiunea în încheiere ca ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaste partile este obligat sa se convinga de identitatea acestora, stabilita, dupa caz, prin:

a) acte de identitate sau legitimatii oficiale, prevazute cu semnatura, stampila si fotografia posesorului;

b) atestarea avocatului care asista partea;

c) doi martori de identitate, cunoscuti personal de notarul public sau legitimati conform lit. a).

Nu poate fi martor de identitate cel care:

a) nu a împlinit 18 ani;

b) figureaza în act ca parte sau ca beneficiar;

c) din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identitatii.

Art. 51.

În situatia în care se refuza îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai daca partile staruie în cerere, dupa ce li s-a atras atentia ca actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde si motivarea refuzului, calea de atac la judecatorie si termenul de exercitare.

Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsa si pentru urmatoarele motive:

a) solicitarea lucrarilor în afara orelor de lucru, cu exceptiile prevazute la Art. 48 alin. 3;

b) neprezentarea documentatiei necesare sau prezentarea ei incompleta;

c) neplata taxelor si a onorariului stabilit;

d) imposibilitatea identificarii partilor sau lipsa lor de discernamânt.

Art. 52.

Încalcarea cerintelor prevazute la Art. 49 lit. c), f) j) si k) se sanctioneaza cu nulitatea, iar a celorlalte cerinte cu anularea, în afara de cazul în care îndeplinirea acestora rezulta din lucrarile actului.

Art. 53.

Actele notariale care prezinta erori materiale sau omisiuni vadite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de catre notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul partilor, daca lucrarile cuprind date care fac posibila îndreptarea greselilor sau completarea omisiunilor. Acordul partilor se prezuma daca, fiind legal citate, nu-si manifesta opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuata se face mentiune pe toate exemplarele actului.

Art. 54.

Actele care au disparut fara a mai fi ramas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului partilor sau, dupa caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a întocmit actul.

În lipsa acordului partilor reconstituirea actelor disparute se va face de judecatoria în circumscriptia careia îsi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispozitiile din Codul de procedura civila.

În cazul în care actul disparut a fost întocmit de alte institutii cu activitate notariala, reconstituirea se face de judecatoria în circumscriptia careia îsi are sediul institutia care a întocmit acel act sau se afla domiciliul ori sediul uneia dintre parti, dupa caz.

Art. 55.

La cererea partii de a li se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit acel act poate încuviinta eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita partile sau, dupa caz, pe succesorii acestora.

În textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, atât cuprinsul înscrisului, cât si al încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnaturilor originale se mentioneaza numele de familie si prenumele fiecarui semnatar.

Duplicatul are aceeasi forta probanta ca si originalul.

Art. 56.

Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sanctiunea nulitatii, daca:

a) în cauza sunt parti sau interesati în orice calitate, el, sotul, ascendentii si descendentii lor;

b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei parti care participa la procedura notariala.

Art. 57.

În cazul în care, pentru valabilitatea în strainatate a actului notarial, este necesara supralegalizarea semnaturii si sigiliului notarului public de catre Ministerul Justitiei, Ministerul Afacerilor Externe si misiunea diplomatica sau oficiul consular din România ale statului în care actul urmeaza a fi folosit, notarul public va pune în vedere partii obligatia îndeplinirii acestei cerinte.

Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emana de la autoritatile altui stat, decât daca semnaturile si sigiliile acelor autoritati sunt supralegalizate de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular al României din acest stat sau de catre Ministerul Afacerilor Externe al României.

În cazul în care prin conventii internationale la care România este parte, se prevede altfel, se aplica acele conventii.

SECTIUNEA II

Autentificarea actelor

Art. 58.

Pentru autentificarea unui act, notarul public verifica si stabileste, în prealabil, identitatea partilor.
Partile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procura speciala autentica.

Art. 59.

Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinatatea facultatilor mintale ale vreuneia dintre parti, procedeaza la autentificare numai daca un medic specialist atesta în scris ca partea poate sa-si exprime în mod valabil consimtamântul în momentul încheierii actului.

Art. 60.

Pentru a lua consimtamântul partilor, dupa citirea actului, notarul public le va întreba daca au înteles continutul acestuia si daca cele cuprinse în act exprima vointa lor.

Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeasi zi, consimtamântul partilor care figureaza în act. În acest caz, în încheierea de încuviintare a autentificarii se va mentiona ora si locul luarii consimtamântului fiecarei parti.

Art. 61.

Declaratia de vointa a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da în scris în fata notarului public, prin înscrierea de catre parte, înaintea semnaturii, a mentiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit".

Daca surdul, mutul sau surdomutul se gasesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaratia de vointa se va lua prin interpret.

Pentru a lua consimtamântul unui nevazator, notarul public va întreba daca a auzit bine când i s-a citit înscrisul si daca cele auzite reprezinta vointa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.

Art. 62.

În cazul acelora care din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face mentiune despre aceasta împrejurare în încheierea pe care o întocmeste, mentiunea astfel facuta tinând loc de semnatura.

Art. 63.

Notarul public sau partile pot solicita ca martorii, prevazuti la Art. 50 sa fie prezenti si la semnarea actului.

Art. 64.

Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de parti, precum si cel ce se pastreaza în arhiva biroului notarial, împreuna cu anexele care fac parte integranta din acest înscris, se semneaza în fata notarului public de catre parti sau reprezentantii lor si, dupa caz, de cei chemati a încuviinta actele pe care partile le întocmesc, de martorii-asistenti, atunci când este ceruta prezenta lor, si - daca este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în conditiile prezentei legi.

Fiecare parte poate solicita cel putin un exemplar original al înscrisului autentic.

Art. 65.

Încheierea care constata autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, pe lânga datele prevazute la Art. 49 si urmatoarele mentiuni:

a) constatarea ca s-a luat consimtamântul partilor;

b) constatarea ca înscrisul a fost semnat în fata notarului de toti cei tinuti sa-l semneze.
Mentiunea notarului public ca una dintre parti nu a putut semna tine loc de semnatura pentru aceasta;

c) numarul anexelor cuprinse în actul autentic;

d) dispozitia de învestire cu forma autentica, care se exprima prin cuvintele: "Se declara autentic prezentul înscris".

Art. 66.

Actul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizata de pe exemplarul din arhiva notarului public.

Art. 67.

În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde mentiunile de la Art. 51 alin. 1.
Daca se face plângere împotriva încheierii de respingere si judecatoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotarârii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila, si va mentiona ca actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.

SECTIUNEA III

Procedura succesorala

Art. 68.

Procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localitatii în raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile.

În cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în tara, procedura succesorala se poate îndeplini de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei în care defunctul si-a avut bunurile cele mai importante ca valoare.

Notarul public sesizat are obligatia de a verifica în prealabil competenta teritoriala, iar daca constata ca succesiunea este în competenta altui birou notarial, se desesizeaza, fara sa mai citeze partile, trimitând cauza notarului public competent.

În cazul în care într-o circumscriptie teritoriala sunt mai multe birouri de notari publici, competenta de îndeplinire a procedurii succesorale apartine primului birou sesizat. Notarul public va verifica daca procedura succesorala nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeasi circumscriptie, cercetând, în acest scop, registrul de evidenta a succesiunilor, potrivit regulamentului.

Art. 69.

În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi mentionate datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora si a pasivului succesoral.
Cererea va fi înscrisa în registrul succesoral al notarului public.

Art. 70.

În cazurile prevazute de lege sau la cererea celor interesati, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Daca nu exista cerere anterioara pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere tine loc si de cerere de deschidere a acestei proceduri.

Inventarierea notariala se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia careia se afla bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenti.

Art. 71.

Procesul-verbal de inventariere va cuprinde enumerarea, descrierea si evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data decesului.

Bunurile a caror proprietate este contestata se vor mentiona separat.

În inventar se cuprind mentiuni privind pasivul succesoral.

Bunurile defunctului care se gasesc în posesia altei persoane vor fi inventariate cu precizarea locului unde se afla si a motivului pentru care se gasesc acolo.

În cazul în care, cu ocazia inventarierii, se va gasi testament lasat de defunct va fi vizat spre neschimbare si va fi depus în depozit la biroul notarului public.

Inventarul se semneaza de cel care l-a întocmit, de succesibilii aflati la locul inventarului, iar în lipsa acestora sau a refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat de martorii prezenti.

Art. 72.

Daca exista pericol de înstrainare, pierdere, înlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul public le va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode.

În cazul în care conservarea bunurilor succesorale necesita anumite cheltuieli, acestea vor fi facute, cu încuviintarea notarului public, de custodele prevazut la alin. 1 sau, în lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea bunurilor.

Bunurile date în custodie sau în administrare se predau pe baza de proces-verbal semnat de notar si de custode sau curator. Daca predarea are loc o data cu inventarierea, se va mentiona în procesul-verbal de inventariere, un exemplar al procesului-verbal predându-se custodelui sau curatorului.

Custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile si sa depuna conturile la biroul notarului public la finalizarea procedurii succesorale sau atunci când notarul considera necesar.

Art. 73.

Daca în timpul efectuarii inventarului se vor gasi sume de bani, hârtii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune în depozitul notarial sau la o institutie specializata, facându-se mentiune despre aceasta si în procesul-verbal de inventariere.

Din sumele de bani gasite la inventariere se vor lasa mostenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul si gospodareau împreuna cu acesta sumele necesare pentru:

a) întretinerea persoanelor ce era în sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni;

b) plata sumelor datorate în baza contractelor de munca sau plata asigurarilor sociale;

c) acoperirea cheltuielilor pentru pastrarea si administrarea averii succesorale.

În succesiunea în care exista indicii ca urmeaza a fi declarata vacanta, notarul public va putea încredinta administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat, cu încunostintarea autoritatii administrativ-teritoriale.

Art. 74.

Masurile de conservare luate de notarul public se vor comunica mostenitorilor legali, legatarilor si, dupa caz, executorilor testamentari, dovada comunicarii anexându-se la dosar.

Completarea sau modificarea masurilor de mai sus poate fi dispusa de notar pâna la încheierea finala a procedurii succesorale. Efectele masurilor de conservare înceteaza la data finalizarii procedurii succesorale.

Oricine se considera vatamat prin inventarul întocmit sau prin masurile de conservare luate de notarul public poate face plângere la judecatorie.

Art. 75.

Dupa ce constata ca este legal sesizat, notarul public înregistreaza cauza si dispune citarea celor care au vocatie la mostenire, iar daca exista testament, citeaza si pe legatari si executorul testamentar instituit.

Daca printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citeaza, în lipsa de mostenitori rezervatari, numai legatarul; daca testamentul este olograf sau mistic, se citeaza si mostenitorii legali. În ambele cazuri se va cita si executorul testamentar, daca a fost desemnat prin testament.

În succesiunea ce urmeaza a fi declarata vacanta, notarul public citeaza autoritatea administratiei publice competenta a prelua bunurile.

În cazul mostenitorului incapabil, se citeaza reprezentantul sau legal si autoritatea tutelara.

Art. 76.

În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale.

În cazul existentei unui testament gasit la inventar sau prezentat de partea interesata, notarul public procedeaza la deschiderea lui.

Daca testamentul este olograf sau mistic se constata starea lui materiala si se întocmeste un proces-verbal.

Pe baza de declaratie sau probe administrate în cauza se va stabili daca succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.

Declaratiile de renuntare la succesiune si cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.

Art. 77.

Calitatea de mostenitor si numarul acestora se stabilesc prin acte de stare civila si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de proba admise de lege.

În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii si ale sotului supravietuitor, cotele de contributie ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul mostenitorilor.

Art. 78.

Procedura succesorala se poate suspenda în urmatoarele cazuri:

a) au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii si, desi au fost legal citati, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorala, fara a cere eliberarea certificatului de mostenitor si exista dovada ca cel putin unul dintre ei a acceptat mostenirea;

b) succesibilii îsi contesta unii altora calitatea sau nu se înteleg cu privire la compunerea masei succesorale si la întinderea drepturilor care li se cuvin;

c) mostenitorii sau alte persoane interesate prezinta dovada ca s-au adresat instantei de judecata pentru stabilirea drepturilor lor.

În încheierea de suspendare se consemneaza elementele care au rezultat din dezbateri, pâna la momentul suspendarii, cu privire la identitatea celor prezenti, optiunea succesorala a acestora si compunerea masei succesorale.

În cazurile prevazute la alin. 1 lit. b), notarul public stabileste prin încheiere masa succesorala, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contesta, întinderea drepturilor mostenitorilor si motivele neîntelegerii, îndrumând partile sa solutioneze neîntelegerile dintre ele pe cale judecatoreasca.

În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevazute la alin. 1 lit. a) si b), daca nu s-a facut dovada ca cei în cauza s-au adresat instantei sau cei interesati n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii si onorariile si le va comunica organelor financiare.

La cererea partilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, daca se constata încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.

Art. 79.

În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeste o încheiere motivata, care va cuprinde mentiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaratiile partilor, prezenta martorilor si masurile dispuse în vederea solutionarii cauzei.

Art. 80.

Daca notarul public constata ca în masa succesorala nu exista bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale si claseaza cauza ca fara obiect.

Art. 81.

În succesiunea în care exista bunuri, s-a realizat acordul între mostenitori si s-au administrat probe îndestulatoare, notarul public întocmeste încheierea finala a procedurii succesorale.

Încheierea finala va cuprinde, pe lânga mentiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele si ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul si întinderea drepturilor tuturor mostenitorilor si legatarilor, bunurile si datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum si alte date care au fost necesare la solutionarea cauzei.

Daca mostenitorii si-au împartit bunurile prin buna-învoiala, în încheiere se va arata modul de împarteala si bunurile succesorale atribuite fiecaruia. Actul de împarteala va putea fi cuprins în încheierea finala sau se va putea întocmi separat, într-una din formele prescrise de lege.

Art. 82.

Încheierea procedurii succesorale se poate face si înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, daca este neîndoielnic ca nu mai sunt si alte persoane îndreptatite la succesiune.

De asemenea, procedura succesorala se poate încheia de îndata, în temeiul unui testament, daca acesta îndeplineste conditiile legale de forma, nu contine dispozitii contrare legii si nu aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari sau exista acordul acestora. În aceleasi conditii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.

Notarul public, având acordul tuturor mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitatilor, pâna la limitele prevazute de lege.

Art. 83.

Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redacteaza certificatul de mostenitor sau de legatar, care va cuprinde constatarile din aceasta încheiere referitoare la masa succesorala, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.

Un exemplar al certificatului de mostenitor se elibereaza fiecaruia dintre mostenitori sau legatari, dupa caz, dupa achitarea taxelor succesorale si a onorariilor.

În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în conditiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calitati.

Dupa suspendarea procedurii succesorale în conditiile Art. 78 alin. 1 lit. b) si c), certificatul de mostenitor se elibereaza în baza hotarârii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila.

Art. 84.

În cazul în care nu s-a facut dovada existentei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesita operatiuni de durata si mostenitorii solicita sa li se stabileasca numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de mostenitor.

Art. 85.

În lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberând certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.

Art. 86.

Dupa emiterea certificatului de mostenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situatiile prevazute de lege.

Cu acordul tuturor mostenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorala, în vederea completarii încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorala, eliberând un certificat de mostenitor suplimentar.

Art. 87.

Erorile materiale cuprinse în încheierea finala, precum si eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea mostenitorilor, în baza unei încheieri, facându-se mentiune despre aceasta în încheierea finala si pe toate exemplarele certificatului de mostenitor.

Art. 88.

Cei care se considera vatamati în drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pâna la anularea sa prin hotarâre judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina în privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor în parte.

În cazul anularii certificatului de mostenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile. În acest scop, instantelor judecatoresti le revine obligatia de a trimite la biroul notarului public competent în solutionarea cauzei copie de pe hotarârea ramasa definitiva si irevocabila, împreuna cu dosarul notarial, daca a fost cerut în timpul judecatii.

SECTIUNEA IV

Alte proceduri notariale

A. Legalizarea semnaturilor si a sigiliilor

Art. 89.

Notarul public poate legaliza semnatura partilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere forma autentica ca o conditie de valabilitate a actului.

Pentru legalizarea semnaturii, partile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.

Notarul public va identifica partile, se va convinge ca acestea cunosc continutul înscrisului, dupa care le va cere sa subscrie în fata sa toate exemplarele înscrisului.

În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit conditiile esentiale ale legalizarii de semnatura, în sensul Art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:

a) data (anul, luna, ziua);

b) numele partii si faptul prezentarii ei în persoana.
c) constatarea subscrierii in fata notarului public a tuturor exemplarelor inscrisului

La cererea partii, notarul public poate legaliza specimenul de semnatura al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial si care va semna în fata notarului public.

Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, dupa verificare, va întocmi încheierea de legalizare.

B. Dare de data certa înscrisurilor

Art. 90.

Înscrisul caruia urmeaza sa i se dea data certa se întocmeste în numarul de exemplare cerut de parte.

În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit conditiile esentiale pentru dare de data certa, în sensul Art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:

a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea partii, si ora;

b) starea în care se afla înscrisul.

C. Certificarea unor fapte

Art. 91.

Notarul public poate certifica urmatoarele fapte pe care le constata personal:

a) faptul ca o persoana se afla în viata;

b) faptul ca o persoana se afla într-un anumit loc;

c) faptul ca persoana din fotografie este aceeasi cu persoana care cere certificarea;

d) faptul ca o persoana, ca urmare a unei somatii sau notificari, s-a prezentat sau nu într-o anumita zi si la o anumita ora la sediul biroului notarial si declaratia acesteia.

În încheiere se va mentiona si ora constatarii, precum si fapta care se certifica.

Art. 92.

Notarul public certifica, la cerere, procesele-verbale si hotarârile adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor societatilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor mentiona data si locul adunarii, faptul semnarii procesului-verbal sau a hotarârii de catre presedintele adunarii generale sau de catre toti participantii.

La cererea presedintelui sau a unei parti dintre participantii la adunarea generala, notarul public poate stabili identitatea participantilor.

D. Legalizarea copiilor dupa înscrisuri

Art. 93.

Notarul public elibereaza copii legalizate dupa înscrisurile originale prezentate de parti, dupa confruntarea copiei cu originalul.

În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit conditiile esentiale ale legalizarii copiei, în sensul Art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:

a) atestarea conformitatii copiei cu înscrisul prezentat;

b) starea în care se afla înscrisul;

c) semnatura secretarului care a facut colationarea.

Daca se legalizeaza un înscris sub semnatura privata sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face mentiune expresa în acest sens.

În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregatire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntarii efectuate de catre un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale.

În acest caz încheierea este semnata si de expert.
Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se elibereaza numai partilor, succesorilor si reprezentantilor acestora, precum si celor ce justifica un drept sau un interes legitim.

E. Efectuarea si legalizarea traducerilor

Art. 94.

Pentru efectuarea traducerii, daca aceasta nu este facuta de notarul public autorizat în acest scop, traducatorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnatura traducatorului. Legalizarea semnaturii traducatorului se poate face si dupa specimenul de semnatura depus la biroul notarului public.

Daca înscrisul se traduce din limba româna într-o limba straina sau dintr-o limba straina în alta limba straina, atât certificarea traducerii, cât si legalizarea semnaturii traducatorului de catre notarul public se vor face si în limba straina în care se face traducerea.

F. Primirea în depozit de înscrisuri si documente

Art. 95.

La primirea în depozit a unor înscrisuri si documente, notarul public va mentiona, în încheiere, ca s-au îndeplinit conditiile esentiale ale primirii în depozit, în sensul Art. 49 lit. g), prin urmatoarele mentiuni:

a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea partii, si ora;

b) identificarea înscrisurilor predate, aratându-se toate datele necesare în acest scop;

c) numele deponentului si al persoanei careia trebuie sa i se elibereze înscrisurile;

d) termenul de pastrare.

G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor si al altor titluri la ordin

Art. 96.

Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor si al altor titluri la ordin se face în conditiile stabilite prin legile speciale.

H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale

Art. 97.

La cererea partii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate partile sau, dupa caz, pe succesorii acestora.

În textul duplicatului se reproduce cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât si cel al încheierii prin care s-a încuviintat întocmirea înscrisului original. În locul semnaturii originale se mentioneaza numele de familie si prenumele fiecarui semnatar.

Duplicatul are aceeasi forta probanta ca si înscrisul original.

Competenta eliberarii duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau alte organe cu activitate notariala apartine institutiei care a preluat arhiva acestora.

I. Reconstituirea actelor originale

Art. 98.

În situatia disparitiei unui act din care nu mai exista nici un exemplar original se va proceda, la cererea si cu acordul partilor, la reconstituirea acelui act.

Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor partilor sau, dupa caz, a succesorilor acestora.

În cazul în care actul disparut a fost întocmit de alte organe cu activitate notariala, reconstituirea se face de judecatoria în raza careia si-a avut sau îsi are sediul organul care a întocmit actul, în conditiile prevazute la alineatele precedente.


CAPITOLUL VI

Controlul activitatii notariale, arhiva si evidenta activitatii

SECTIUNEA I

Controlul activitatii notariale

Art. 99.

Actele notariale sunt supuse controlului judecatoresc, în conditiile art.100.
Activitatea notarilor publici este supusa controlului profesional administrativ, în conditiile prezentei legi.

Art. 100.

Actele notariale pot fi atacate de parti sau de orice persoana interesata, prin actiune în anulare la instanta judecatoreasca, în conformitate cu prevederile Codului de procedura civila.

Totodata, partea nemultumita poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunostinta, la judecatoria în circumscriptia careia îsi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.

Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndata instantei împreuna cu dosarul cauzei.

Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor partilor interesate în cauza. În cazul admiterii plângerii, instanta indica în hotarâre modul în care trebuie întocmit actul.

Notarul public este obligat sa se conformeze hotarârii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila.

Art. 101.

Controlul profesional administrativ se exercita de catre Uniunea Nationala a Notarilor Publici prin Consiliul sau de conducere si va avea în vedere:

a) organizarea Camerelor Notarilor Publici si a birourilor notarilor publici;

b) calitatea actelor si lucrarilor încheiate de notarii publici.

Consiliul Uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevazut la lit. b), în circumscriptia sa.

Ministrul justitiei poate ordona controlul activitatii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.

SECTIUNEA II

Arhiva si evidenta activitatii

Art. 102.

Arhiva activitatii notariale este proprietatea statului si se pastreaza, se conserva si se preda în conditiile legii.

Art. 103.

Biroul notarului public va avea arhiva si registratura proprii.

Secretariatul va efectua operatiuni privind primirea, înregistrarea si expedierea corespondentei, înregistrarea si îndosarierea actelor, pastrarea registrelor, precum si alte lucrari cu caracter auxiliar, necesare bunei desfasurari a activitatii notariale.

Notarul public va tine si o evidenta financiar-contabila.

CAPITOLUL VII

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 104.

Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului civil si cu cele ale Codului de procedura civila.

Art. 105. Abrogat

Art. 106.

În termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici si a Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

Art. 107.

Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justitiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia.

Art. 108.

La împlinirea termenului prevazut la Art. 106 de la intrarea în vigoare a legii, atributiile de publicitate mobiliara si imobiliara toate lucrarile, evidentele, registrele de transcriptiuni - inscriptiuni, mapele de amanet, precum si cartile funciare vor trece în competenta judecatoriilor în circumscriptia carora se afla notariatele de stat.

Pe aceeasi data denumirile de "notariat de stat", "notar de stat", "secretariat" sau "secretar", prevazute în reglementarile în vigoare privind atributiile de publicitate imobiliara si mobiliara introduse prin Decretul nr. 378/1960, se înlocuiesc cu cele de "judecatorie", "judecator", "grefa" sau "grefier", dupa caz.

Pentru îndeplinirea atributiilor de la alin. 1, judecatoriile vor prelua numarul necesar de notari de stat, precum si personalul cu astfel de atributii de publicitate, existent la notariatele de stat.

Art. 109.
Notarii publici îsi vor începe activitatea dupa 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 110.

Consiliile locale si judetene, prefectii, precum si Ministerul Justitiei au obligatia de a pune la dispozitia notarilor publici, la cererea acestora, spatiile necesare în vederea organizarii si functionarii corespunzatoare a serviciilor publice pe care le presteaza, prin încheiere, fara licitatie.

Art. 111.

Cheltuielile efectuate pentru investitii, dotari si alte utilitati necesare activitatii notariale se scad din veniturile impozabile pe o durata de 3 ani de la începerea efectiva a activitatii.

Art. 112.

Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanti, personalul auxiliar administrativ si de serviciu de la notariatele de stat.

Personalul ramas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de catre Ministerul Justitiei, în sistemul sau, în conditiile legii.

Art. 113.

Lucrarile notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate pâna la data preluarii activitatii de catre notarii publici, în conformitate cu procedura stabilita în prezenta lege.

Arhiva notariatelor de stat care îsi înceteaza activitatea se va preda judecatoriilor în a caror circumscriptie teritoriala se afla.
Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, dupa încetarea activitatii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale caror birouri sunt situate în circumscriptia judecatoriei în raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici.

Art. 114.

Competenta teritoriala a birourilor de notari publici cu sediul în Municipiul Bucuresti se întinde pe tot cuprinsul municipiului.

Art. 115.

Birourile notariale constituite în conditiile prezentei legi îsi pot organiza sedii secundare în localitatile din aceeasi circumscriptie teritoriala în care nu au luat fiinta birouri de notari publici.

Sediile secundare îsi vor înceta activitatea o data cu constituirea în acea localitate a unui birou de notar public.

Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevazute la Art. 18 alin. 1.

Art. 116.

Ori de câte ori în alte acte normative se foloseste expresia "notariatul de stat" sau "notar de stat" se va întelege "biroul notarului public" si, dupa caz, "notar public".

Art. 117.

La expirarea termenului prevazut la Art. 109, Decretul 387/1952 privitor la urmarirea unor datorii pe cale notariala, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala, Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de Stat si Regulamentul privind aplicarea dispozitiilor Decretului 377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1518/1960, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.

1 M.Of.92/16.05.1995